Generalitati:
Ce este furunculul?
Un furuncul este o acumulare localizata de puroi in piele, provenind dintr-o infectie. Acesta poate incepe cu mancarime si poate continua devenind rosu, inflamat si dureroas. Furunculele sunt tratate clasic prin deschiderea si drenarea lor. Se pot folosi si antibiotice daca infectia este cauzata de o bacterie, cum este stafilococul auriu. Aplicarea de caldura poate ajuta facand furunculul sa-si formeze un cap si grabind procesul de vindecare prin cresterea fluxului sanguin in zona. Trebuie pastrata o igiena corespunzatoare pentru a ajuta la prevenirea raspandirii infectiei. Furunculele mai sunt cunoscute sub denumirea de buboi. Furunculele grave pot provoca abcese.

Furunculele pot aparea oriunde pe piele dar apar in principal pe fata, gat, la subsoara, pe fese sau coapse - pe zonele cu par unde este cel mai probabil sa transpirati sau sa se produca frecare. Uneori furunculele apar in grupuri. Desi oricine poate dezvolta aceste infectii dureroase, persoanele cu diabet, un sistem imunitar scazut, cu acnee sau alte probleme de piele au un risc crescut.

Cauze
Majoritatea furunculelor sunt datorate infectiei cu stafilococ. Stafilococul este o bacterie ce se gaseste pe tegumente si care devine patogena in momentul in care intra in organism prin diverse solutii de continuitate de la nivelul pielii (taieturi, zgarieturi, intepaturi). Exista insa si o serie de cauze ce favorizeaza aparitia unei astfel de infectii, cum ar fi igiena defectuoasa, expunerea tegumentului la chimicale dure ce irita profund zonele de contact, iritatii fizice, mecanice. De asemenea, pacientii cu afectiuni cronice precum diabetul zaharat, statusul imun compromis (pacientii imunodeprimati), avitaminoze, malnutritie, alcoolism, sunt mai susceptibili sa dezvolte furuncule.

Simptome si semne clinice
Un furuncul apare de obicei brusc, ca o umflatura roz sau rosie dureroasa, de aproximativ 1 cm diametru. Pielea inconjuratoare poate sa fie si ea rosie si inflamata. In timp de 24 de ore, umflatura se umple cu puroi. Creste si devine mai dureroasa in 5-7 zile, uneori ajungand la dimensiunea unei mingi de golf inainte de a capata un varf alb - galbui care in final se rupe si dreneaza. Furunculele in general se curata complet in aproximativ 2 saptamani. Furunculele mici se vindeca de obicei fara cicatrice dar unul mare poate lasa semn.
Grupurile de furuncule apar adesea pe ceafa, umeri sau coapse, in special la oamenii mai in varsta. Acestea produc o infectie mai severa si mai adanca decat un singur furuncul. De asemenea, se dezvolta si se vindeca mai incet si sunt susceptibile de a lasa cicatrice. Uneori apar insotite de febra.
Furunculele si grupurile de furuncule seamana adesea cu inflamatiile dureroase produse de acneea chistica. Dar furunculele tind sa apara o data sau sa reapara intermitent, in timp ce anceea chistica este adesea o problema permanenta. Furunculele sunt de regula si mai rosii sau mai inflamate de jur imprejur, fiind si mai dureroase decat acneea chistica.

Complicatii
In unele cazuri, bacteriile dintr-un furuncul pot intra in fluxul sanguin si pot calatori in alte parti ale corpului.
Infectia care se raspandeste, cunoscuta in mod obisnuit sub numele de septicemie poate sa va puna rapid viata in pericol. Initial septicemia produce semne si simptome cum sunt frisoanele, o febra maxima, un ritm cardiac rapid si o senzatie de boala extrema. Poate sa duca rapid la soc, care este marcat de scaderea tensiunii arteriale si hipotermie, confuzie, anomalii de coagulare si sangerare in piele.
Septicemia este o urgenta medicala – netratata, poate fi fatala.
Diagnostic:
Diagnosticul se pune de obicei dupa realizarea unui examen fizic local. Deoarece se poate ca in unele cazuri sa existe numeroase furuncule avand diverse localizari tegumentare, medicul trebuie sa investigheze amanuntit pacientul in totalitate. De obicei, pentru realizarea unui diagnostic corect trebuie excluse: pustula maligna din antrax, sancrul sifilitic, hidrosadenita.
Tratament:
Specialistii recomanda pacientilor o serie de masuri ce, corect aplicate, pot sa amelioreze simptomatologia locala si pot favoriza procesul de vindecare:
- Aplicarea locala de comprese calde si introducerea furunculului in apa calda. Astfel se va diminua durerea si se favorizeaza acumularea puroiului spre suprafata zonei tumefiate. Dupa ce furunculul dezvolta zona superficiala de puroi, prin contactul repetat cu apa se grabeste fistulizarea. Aceasta se produce in aproximativ 10 zile de la aparitia infectiei. Compresele calde se pot realiza prin introducerea unei bucati de material textil (de preferinta bumbac - datorita proprietatilor absorbante) in apa calda si apoi stoarcerea excesului de apa. Astfel compresa se aplica local, prin tamponare delicata.
- Folosirea pentru igiena locala a unui sapun antibacterian. Acest sfat este util in special dupa ce furunculul a fistulizat si puroiul a fost eliminat. De asemenea, se pot aplica pe zona restanta diverse unguente si creme cu proprietati antibacteriene si apoi un bandaj steril. Zona infectata trebuie spalata de 2-3 ori/zi, dezinfectata corespunzator si acoperita cu comprese calde pana se vindeca.
- Nu se recomanda inteparea furunculului cu un ac sau agresarea lui in orice alt fel. De obicei, astfel de proceduri nu fac decat sa suprainfecteze furunculul, agravand afectiunea. Tratamentul devine mai complicat, iar procesul de vindecare mai anevoios. Tratamentul medical de specialitate trebuie instalat ori de cate ori se suspicioneaza dezvoltarea unei infectii grave. Pentru obiectivarea acestei situatii trebuie sa se realizeze hemograme si hemoculturi pentru a decela prezenta bacteriei in puroi si in sange. In situatiile cu adevarat grave medicul poate recurge la antibioterapie. Antibioticele se administreaza in functie de rezultatele antibiogramei - un test special realizat folosind lichidul drenat din furuncul (in conditii de asepsie) si care poate stabili spectrul antibioticelor la care germenele este sensibil. Pe baza acestor date se recurge la un anumit antibiotic. Totusi, pana la sosirea rezultatelor antibiogramei, tratamentul initial trebuie sa contina penicilina sau eritromicina.
In cadrul tratamentului general se pot administra, la nevoie, analgetice si antipiretice de intensitate medie (daca acestea au un efect intens si de lunga durata, pot masca o eventuala agravare a starii de fond).

Sursa: I-Medic http://www.i-medic.ro